SAU POATE SUNT SIMPLE POVEȘTI Silvia Urlih

Ca valul vii,

ca valul treci,

ca valul mării m-amețești,

acum vorbești,

apoi iar taci,

o clipă stai,

apoi dispari,

ca firul de nisip m-amesteci,

ca pe un val mă tot rotești,

parcă mi-e alb,

parcă mi-e negru,

cu zâna

când tu mă compari.

E zi

sau noapte,

poate-i ieri,

sau poate mâine o fi azi,

aștept,

ascult,

îmi spui șoptit că mâine sigur va fi mâine,

îmi spui că ieri n-o să mai vină,

că sigur n-om mai fi nomazi,

ascult,

aștept,

nu înțeleg ,

pare c-aș fi un miez de pâine.

Cuvintele-s ca valul mării,

le spui domol

sau repezit,

ești viu,

ești doar o nălucire,

dar sigur știu că îmi vorbești,

eu te-am gonit,

eu te-am chemat ,

te-am așteptat și ai venit,

ești viu,

sunt vie,

sau sunt duh,

sau poate sunt simple povești.

Silvia Urlih 20.11.2014