Mai știi
când
îmi spuneai
că
ziua ce-am visat-o va fi din nou
un
mugur?
Mai știi
când
ore-ntregi îmi povesteai …
de
noi ?
Eu,
eu când
te auzeam
mă
îmbrăcam în strugur
și așteptam
din el să bem,
să
ne-amețim din vinul dorit
de
amândoi.
Mai știi
când
mă chemai,
când
îmi strigai
că
sufletul te doare ?
Mai știi
când
îți spuneam că viața-i
doar
un fum ?
Tu,
tu doar
tăceai ,
tăcerea
ta era aprobatoare,
tăcerea
ta
mi-era
cărarea ce mă ducea …
spre
drum.
Mai știi
când
ne vorbeam,
când
ne spuneam
cuvinte
de îmbărbătare ?
Mai știi
când
ne spuneam
că
ne suntem oglindă ?
Noi,
noi
ne mângâiam
cu
aripi zburătoare,
tăcerile
din noi
ne-mbrățișau
…
vroiau
să ne cuprindă.
Silvia Urlih 22.11.2014
Silvia Urlih 22.11.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu