Mă ofer voluntar
să râd
cu cei ce au uitat să râdă,
zâmbetul
nu mi-e de vânzare,
eu
vi-l ofer în dar,
cândva purtam pe chip o mască,
o mască neagră,
hâdă,
vroiam să râd,
dar masca îmi spunea
că e-n zadar.
Mă ofer voluntar
să râdem,
să îngropăm necazul,
nici râsul
nu mi-e de vânzare,
dar,
hai
să vindem masca,
voi ați uitat,
sau masca v-a împietrit obrazul,
v-a urâțit privirea ,
uscată e,
ca iasca.
Mă ofer voluntar să râdem împreună,
să râdem până plânsul ne va spăla de măști,
să râdem până roua pe noi o să apună,
să râdem, căci de astăzi, masca…
o urăști.
o urăști.
Silvia Urlih - 27.11.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu