Știi…
ușa sufletului meu e încă
descuiată,
apasă clanța ,
pășește-i pragul
și intră fără teamă,
lumina e aprinsă,
a ta e casa toată,
ștergar
ți-am pus pe masă,
icoana-i
sub maramă.
La geam
sunt încă perdelele lăsate,
mi-e întuneric
și mi-e frig
și mi-e a adormire,
mi-e somn,
de-atâtea vise și nopți nemângâiate,
mi-e frig
sub așternutul ros
de amintire.
Dacă nu îți deschid,
să știi
că sunt plecată,
un înger m-a chemat să stea puțin
cu mine,
cheia
e tot acolo,
nu o lăsa uitată,
nu mă lăsa plecată,
adu-mă
lângă tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu