Depresia face ca lucrurile din jur să capete
nuanţe întunecate, transformă ziua în noapte și noaptea în zi. Lumea din jur
devine un câmp de luptă căruia nu vrei decât să îi întorci spatele. Aşa că te retragi
în tine, fără să ţii cont de faptul că ascunzându-te în carapacea ta, necomunicând cu
cei dragi , te afunzi în deznădejde,
agravându-ți starea. Nu mai conștientizezi că eşti singurul care te poate ajuta.
Te simţi blocat în prezent, îţi este imposibil să dai o formă viitorului, nimic
din jur nu te mai provoacă, nimic nu te mai atrage, nu te mai intrigă. Eşti
lipsit de speranţă, de curaj. Simţi însingurare, deşi în jurul tău sunt aceiaşi
oameni care îţi arată afecţiunea , sau te încarcă cu problemele lor. Te laşi
cuprins de o tristeţe prelungită şi nu mai ai energia de a zâmbi, nici măcar
formal. Oboseala te apasă, deşi orele de somn s-au înmulţit. Sau , dimpotrivă,
nopţile sunt din ce în ce mai albe, te simţi anxios. Griji nenumărate se năpustesc
asupra ta şi nu te mai simţi capabil să le faci față. O mică problemă se
transformă, din pricina nesomnului, într-o problemă capitală, capătă dimensiuni
uriașe. Ai impresia că toate ți se întâmplă numai ție, că ești singurul care
duce pe umeri problemele întregii lumi. Nu mai poți deosebi un zâmbet sincer ,
o glumă nevinovată …ți se pare că toată lumea îți vrea răul. Devii foarte
suspicios , simțurile ”tragediei” îți sunt amplificate, nu mai poți deosebi
binele de rău.
Specialiştii avertizează că, pe lângă aceste simptome, multe persoane se gândesc constant la a-şi pune capăt zilelor, moartea, mai exact suicidul, reprezentând singura cale de a se elibera din starea de tristeţe. Evadarea pare singura și unica soluție, dar este cea mai greșită alegere.
Din cauza raţiunilor financiare, oamenii renunţă la concedii sau vacanţe, la ieşirile cu prietenii, la lucrurile mici care, în alte ocazii, le-ar fi făcut plăcere. Presaţi de perspectiva sărăciei, cei mai mulţi dintre noi ne pierdem entuziasmul şi uitam să mai privim viaţa ca pe o aventură, ca pe o continuă provocare.
Specialiştii avertizează că, pe lângă aceste simptome, multe persoane se gândesc constant la a-şi pune capăt zilelor, moartea, mai exact suicidul, reprezentând singura cale de a se elibera din starea de tristeţe. Evadarea pare singura și unica soluție, dar este cea mai greșită alegere.
Din cauza raţiunilor financiare, oamenii renunţă la concedii sau vacanţe, la ieşirile cu prietenii, la lucrurile mici care, în alte ocazii, le-ar fi făcut plăcere. Presaţi de perspectiva sărăciei, cei mai mulţi dintre noi ne pierdem entuziasmul şi uitam să mai privim viaţa ca pe o aventură, ca pe o continuă provocare.
Trăind în acest stres continuu, depresia se
instalează cu uşurinţă, importanța lucrurilor de zi cu zi se diluează,
amplificându-se doar aspectele neplăcute ale vieţii cotidiene.
Depresia, este, înainte de toate, o boală al cărui tratament trebuie administrat din interior. Fără dorinţa de a te simţi mai bine, nici un tratament nu poate da rezultate.
Multe persoane refuză să recunoască că sunt victimele depresiei, considerând că acest lucru ar însemna o înfrângere. Însă, să ignori starea de apatie generală, poate fi mult mai obositor şi mai periculos decât să cauţi ajutor.
Autosugestia dă rezultate neaşteptate. Ea te poate vindeca sau te poate adânci în depresie, ajungând chiar la ”nebunie” .
Depresia, este, înainte de toate, o boală al cărui tratament trebuie administrat din interior. Fără dorinţa de a te simţi mai bine, nici un tratament nu poate da rezultate.
Multe persoane refuză să recunoască că sunt victimele depresiei, considerând că acest lucru ar însemna o înfrângere. Însă, să ignori starea de apatie generală, poate fi mult mai obositor şi mai periculos decât să cauţi ajutor.
Autosugestia dă rezultate neaşteptate. Ea te poate vindeca sau te poate adânci în depresie, ajungând chiar la ”nebunie” .
În cele mai multe cazuri, oamenii se complac
în starea de rău, având tendinţa de a se opune schimbărilor. Sunt pasivi la
sfaturile şi încurajările celor din jur. Nu mai ţin cont de faptul că îi pot
răni pe cei dragi. Ajutorul unui terapeut nu trebuie privit cu ostilitate.
Psihologul poate fi cel care oferă un echilibru persoanei depresive, astfel
încât acesta să înceapă din nou să vadă partea bună a lucrurilor din jur.
Aşadar, este nevoie de cooperare. Însă, pe lângă sprijinul venit din partea
unui specialist este nevoie de un dram de voinţă: trebuie să vrei să laşi în
urmă ceea ce te apasă, să îţi iei singur greutatea de pe umeri, să te resemnezi
cu ceea ce te-a afectat până atunci.
Trebuie să continui .
Când îţi induci o stare de bine, lucrurile din jur capătă alte nuanţe. Îţi repeţi zilnic, privindu-te în oglindă , că trebuie să te simţi bine.
Când îţi induci o stare de bine, lucrurile din jur capătă alte nuanţe. Îţi repeţi zilnic, privindu-te în oglindă , că trebuie să te simţi bine.
Treptat, acel trebuie se va transforma în
TREBUIE.
Primul pas, fă tot posibilul să ai un program de somn cât se poate de regulat. Având o minte odihnită, vei da un randament mai bun, atât în ce priveşte munca, cât şi în ce priveşte relaţiile cu cei din jurul tău.
Primul pas, fă tot posibilul să ai un program de somn cât se poate de regulat. Având o minte odihnită, vei da un randament mai bun, atât în ce priveşte munca, cât şi în ce priveşte relaţiile cu cei din jurul tău.
Cel mai important : tu ești cel ce te poți
ajuta. Gândire pozitivă,zâmbet interior,prețuirea propriei persoane. Și nu
uita! EȘTI CEEA CE GÂNDEȘTI,EȘTI CEEA CE-ȚI DOREȘTI!
NU-I UȘOR
Nu este pe pământ mai mare fericire
decât să iubești fără-a primi iubire.
Nu este pe pământ mai mare dreptate
decât
să iubești în nedreptate.
Nu este pe pământ jertfă mai mare
decât
să te jertfești întru iertare.
Nu este pe pământ adevăr mai curat
decât
minciuna să o fi iertat.
Nu este pe pământ speranță mai mare
decât
în speranță să plutești către soare.
Nu este pe pământ alinare mai ușoară
decât
să-ți duci crucea și fulg să îți pară.
Este ușor să faci toate aceste
dacă
inima goală de ură îți este.
Este ușor să trăiești în iubire,
și
doar de vrei , poți păși spre trezire.
COROLA VIEȚII
Cu soarele
ai stat la sfat,
și ți-a promis
că va veni la mine,
i-ai spus
că secole
am așteptat
să-mi înflorească sufletul
de tine.
Luna…
luna din inimă și-a rupt
artera,
ți-a dat-o
să mi-o-mplânți
în suflet,
să împlinești cu mine sfera…
corola vieții
să mi-o pui
pe deget.
Cerul…
cerul ți-a dăruit
un colț de rai,
să-mi răsădești
în el o nouă
casă…
tu ai jurat că luna
și cerul
mi le dai,
să mă-ncununi,
să-ți fiu mireasă .
fragment din cartea „Nu mai am timp” de Silvia Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu