Stau înfipte-n-pieptul meu ,
suliţi ,
ca după război,
mi le scot cu braţ de gând
şi le oblojesc cu gheață,
îmi e pieptul precum
câmpul
plin de spini și de noroi,
plin de sângele din răni
dar
cu dragoste de viaţă.
Sufletul
mi-e plin de suliți care-au strâns
otrava lumii ,
stau înfipte între
coaste ,
mi le smulg,
rămâne rană,
pun pe rana sângerândă
petec din oţelul lunii,
să nu poată a pătrunde
altă suliță
vicleană.
Multe m-au rănit în viață
precum spinii
otrăviți,
am zâmbit ,
am scos otrava
și mi-am spus
că nu sunt rob,
am pus pansament pe răni, struguri negri,
nestriviți,
Dumnezeu a pus balsamul
pe un suflet
făcut zob.
Suferința
mi-a fost crez,
întristarea
mi-a fost scut,
veselia și speranța
mi-au fost faruri lângă drum,
îngerul m-a oblojit când durerea
m-a durut,
zânele mi-au strâns cenușa
când am ars
până la scrum.
Viață scrisă cu cerneală, viață scrisă-n
pergament !
Dă-mi un strop de fericire, adă-mi leacul
dintre vii !
Te plătesc pentru iubire… poate-mi faci
abonament,
ia-mi din piept sulița urii, du-o-n grotele
pustii.
Silvia Urlih 02.11.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu