EȘTI VIU SAU … AI MURIT ?! Silvia Urlih

Ce dulce e gustul

amar,

gustul stihiilor din plâns,

ce acră-i amintirea,

ce iute e

destinul din ulcior,

ce grea e piatra

ce-n pietrele de moară tot le-ai strâns,

ce dulce e amarul

când dorul e prea

dor.

Pereții casei din cutie te strâng

te-apasă greu,

cu mâinile încerci să faci

o gaură-n

perete,

privești spre tine și te-ntrebi :

sunt eu… oare-s tot eu ?

mai pot cu zidul să mă lupt ?

vreau

apa să mă-mbete…

Răspunsul ce îl ții în pumni ,

s-a oțetit de așteptare,

când îl golești de amintiri

se sparge,

e casant,

ai vrea să zbori

să nimicești pereții,

dar

aripa te doare,

te doare dorul de-al tău zbor,

ce nu-ți mai e

girant.

Ce dulce e amarul,

ce dulce e singurătatea din zidurile

reci,

ce dulce-i amintirea,

ce leneși sunt anii ce-au fost

dar

i-ai trăit,

privești cu ochi străini spre tine ,

privești

și te apleci,

te-ntrebi de-a fost un vis…

de-i vis,

ești viu,

sau

ai murit ?!

Silvia Urlih 09.11.2014