VIN SERI - Silvia Urlih

Vin seri

ca cerurile-albastre

din lumea nepătată,
în visuri roşii mă-nveșmântă

cu visul meu

păgân,

la margine de gând brodează

dantelă-nrourată,
scânteie 

mii scoboară

să îmi sărute mugurii

de sân.

Vin  seri tăcute

să mă-nvelească în

depărtat ecou,
vin

cu tăcerea vocii

pământurilor brune…
răsună-n mine glasul,

mă strânge

ca și un garou,

îmi gâtuie vorbirea

să umple golul lăsat

de goliciune.

Vin seri

să mă înalțe cu obârșii

în tălpile zdrobite,

vin

să mai răsădească un strop

de lacuri line,

cu lumânări aprinse vin…

vin iar

cu flăcări nedormite,
vin să mă conducă

la rădăcina pământului ce m-a născut

pe mine.

Silvia Urlih 23.11.2014