Auzi cuvinte
care dor ,
te vezi
tăiat de coasă ,
îți răvășesc trupul firav
și
catifeaua minţii ,
te simți
încorsetat de cer
simți totul cum te-apasă,
cauți putere
să te-ajuți
să joci în hora nunții.
Privești spre tine
răscolit,
nu înțelegi minciuna,
nu înțelegi ce ai făcut,
nu știi
ce nu e bine,
de ce nu-și văd de lumea lor,
de ce îți fură luna,
cu ce-ai greșit
când
ai ales
să fii doar tu
cu tine.
Se spun povești ce nu au fost,
povești
ce mâine mor,
îți pun în cârcă aventuri
și
spusă prefăcută,
tu te întrebi :
oare-am fost eu ?
și toate-n tine dor,
dor
vorbele
ce nu le-ai spus
și faptă nefăcută.
Începi să crezi
că-i vina ta,
că
poate ai fost beat,
sufletu-ți plânge fără rost,
ceri
ajutor divin,
nu înțelegi ce se întâmplă,
de ce ești acuzat,
dar
le oferi vinul iertării,
paharul
ți-e prea plin.
Silvia Urlih, 3.11.2014
♥Ļ☆҈ѶԐ♥
RăspundețiȘtergere