Și
dacă cerul m-a primit
în
lada
lui de zestre,
poate
mi-a auzit cu norii,
rugăciunea.
nu
i-am cerut nici aur,
nici
arginți,
nici
bogății terestre,
eu
l-am rugat
să-mi
ia din inimă
genunea.
Nu
i-am cerut de fapt …
nimic.
am
stat o clipă
și
am vorbit
cu
mintea.
i-am
spus,
chiar
am rugat-o
să mă
ajute să nu-mi fiu
inamic,
i-am
spus…
sper
să-mi audă
rugămintea.
Și
dacă cerul a-nflorit
din stratul
plin
cu
daruri,
poate
mă va ploua
cu
bunătatea
lui ,
poate-mi
va dărui
paharul
plin cu raiuri,
să
mă alinte-n flori de tei,
să
nu mai fiu
a
nimănui.
Silvia Urlih - 16.11.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu