LUMINĂ - Silvia Urlih

Lumina

mă lumină,

lumină s-aleg,

alerg spre hotar

cu brațele-n cruce,

misterul din licăr aș vrea

să-nțeleg,

în ea să mă-ngrop,

căci

soarta mi-o duce.

Cu pași hotărâți

plutesc spre liman,

cu

fruntea plecată mă-nchin

la izvor,

în jur mi-este ceață,

mi-e ca un ecran,

mi-e frig

dar mă arde,

îmi este a dor.

Lumina

mă cheamă,

îmi spune s-aștept,

îmi spune răbdare să am,

că-i aproape…

cu

freamăt în suflet spre ea

mă îndrept,

îi simt răsuflarea cum îmi bate

în piept.

Silvia Urlih - 22.11.2014