Lumina
mă
lumină,
lumină
s-aleg,
alerg
spre hotar
cu
brațele-n cruce,
misterul
din licăr aș vrea
să-nțeleg,
în
ea să mă-ngrop,
căci
soarta
mi-o duce.
Cu
pași hotărâți
plutesc
spre liman,
cu
fruntea plecată mă-nchin
la izvor,
în
jur mi-este ceață,
mi-e
ca un ecran,
mi-e
frig
dar
mă arde,
îmi este
a dor.
Lumina
mă
cheamă,
îmi
spune s-aștept,
îmi
spune răbdare să am,
că-i
aproape…
cu
freamăt
în suflet spre ea
mă
îndrept,
îi
simt răsuflarea cum îmi bate
în
piept.
Silvia Urlih - 22.11.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu