Și iară iert
și iară încep să iubesc
și iară urc spre zări necuprinse,
dacă nu aș ierta
nu aș mai putea
să iubesc, să-mi fiu,
să citesc
printe cele nescrise.
Și iar iubesc
și iar renasc din cenușă
și iar trăiesc
și mai deschid înc-o ușă
și iar respir
și iar mai deschid o fereastră,
nu mă mai văd
floarea ce-a fost ieri în glastră.
Nu poți deschide o nouă ușă,
dacă nu o încui pe cea din spatele tău.
Nu poți iubi, dacă nu te împaci cu trecutul.
Nu poți iubi dacă nu-i ierți pe cei ce te-au rănit.
Nu poți iubi dacă nu știi cum să iubești și să te iubești.
Silvia Urlih - 26.03.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu