Parcă
ieri era când mama mi-a spus : ZBORI ! Nu aveam decât câțiva anișori când mi-a
spus asta. Atât mi-a spus : zbori. Cum să zbor? Ce înseamnă asta? De unde să încep
? Cum se deschid aripile? Ce-i acela zbor ?
Apoi,
de una singură, mi-am dat voie să învăț zborul spre viața și prin viață.
Uneori
pluteam fără nici o greutate, fără să-mi dau seama că zbor, alteori mă mai
împiedicam de câte un ciot. În câteva rânduri, mi s-a freacturat o aripă, apoi
cealaltă, apoi amândouă.
Doamne
ce greu mi-a fost atunci când, datorită unor factori care nu depindeau de mine,
a trebuit să-mi ascund aripile în mine
și cu toate aste să-mi continui zborul !
Mi-am
ascuns aripile, dar am refuzat să mă târăsc ca o râmă, sau să merg în genunchi.
Astăzi, după zeci de ani de zbor intens,
(uneori împotriva vântului sau al furtunii) am ales să mă opresc puțin din
plutire. Mi-am strâns o clipă aripile la piept, să se odihnească.
Astăzi vreau să savurez liniștea, împăcarea cu mine însămi….
vreau doar să simt cum vine primăvara.
NU, aripile mele nu sunt frânte. De data asta chiar nu. Mi-am luat doar o clipă
de răgaz. Mâine?! Mâine îmi voi deschide iar aripile spre zborul luminos al
vieții. Vor fi mai puternice și mai pline de elan.
Aleg să cred în miracolul şi frumuseţea vieţii, în puterea
mea de a face lucruri minunate.
Am înțeles că nu trebuie să-mi acuz soarta, căci eu mi-am
fost cauza acesteia.
Nu te uita în urmă, ci priveşte cu curaj la tot ce ţi-a
hărăzit destinul și urmează-l.
Soarta ți-o alegi, destinul ți-e scris în frunte.
Mergi înainte cu fruntea sus, înoată în oceanul cu rechini,
învață să te ferești de ei, dar nu deveni rechin.
Urmează-ți destinul și ai mare grijă cum îți faci soarta !
Să fiți iubiți și respectați ! Viața e frumoasă !!
Fragment din cartea „Printre infinituri ” Silvia Urlih 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu