Am ieșit și astăzi din casă. O plimbare nu strică
niciodată,( mi-am spus eu), mai ales că încă am acest drept. Vreau să vă spun
că m-am panicat. Parcă nu mă mai duceau pașii înapoi spre casă, acolo unde mă
simt în siguranță. Aveam impresia că sunt părtașă la o faptă reprobabilă. Eu,
doar eu pe străzi, ei, ceilalți, liniștiți și calmi în case ?
Pe un parcurs de 4 km ( dus-întors) ,
nu era aproape nimeni. Mergeam ( de fapt aproape că alergam) spre casă și la un
moment dat, în fața mea a coborât un porumbel. Cu el în față, am mers o bucată
de drum…. Nu și-a luat zborul. Parcă mă conducea spre casă. Nu s-a speriat nici
măcar atunci când am scos telefonul și l-am pozat. Am început să plâng. Nu
plângeam pentru că-mi doream… lacrimile curgeau pur și simplu, liniștite și
calme. Nu plângeam de supărare. Plângeam de fericire. Încă mă pot bucura de o
plimbare, de aer liber, de libertate.
Orașul mi s-a părut sinistru. E sinistru să vezi pe
străzi cum aleargă salvările cu girofarul mergând. Orice alertă înseamnă un caz
grav.
Pe de o parte mă bucur de faptul că băimărenii sunt
foarte ascultători și respectă legea în vigoare, pe de altă parte, sentimentul
de izolare și de singurătate mă sperie.
Porumbelul care m-a acompaniat în drumul meu spre casă,
mi-a dat curaj. E un semn bun. VA FI BINE !
Dragii mei, nu vă panicați ! Rugați-vă Dumnezeului vostru
! Până acum mergeați la biserică, făceați act de prezență, dar mintea vă era aiurea.
Acum, nu mai mergeți la biserică, dar, vine ea la voi acasă, dacă știți să vă rugați
cu inima, cu sufletul. Biserica vă este în suflet ! Rugați-vă, cu vorbele voastre,
la voi acasă !
Porumbelul mie mi-a spus că TOTUL VA FI BINE !
Silvia Urlih 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu