Uneori,
poate o dată, sau de mai multe ori, în drumul transformării noastre, suntem
nevoiți să lăsăm în urmă TOT: căsnicie, relații, oameni, prietenii, joburi,
case, averi, afaceri, atașamente, tipare, hoby-uri, judecăți, prejudecăți,
educația din familie, dureri, dezamăgiri, principia, umilințe, puncte de
vedere.
Le
lăsăm în urmă, renunțăm la TOT ceea ce a însemnat viața noastră trecută, dar,
ce se întâmplă cu noi ? Ce simțim ? Cât de tare ne doare despărțirea de noi,
noi cei care ne-am fost o vreme ?
Simțim
ca și cum am fi pierdut pe cineva… acel cineva care ne-am fost noi. Simțim ca
și cum am fi în doliu, ca și când am plânge pe cineva drag care „a plecat”
definitiv dincolo de nori.
Drumul
pe care am ales să-l părăsim și am ales să mergem pe un alt drum, (un drum care
sperăm că ne va schimba soarta), nu este doar despre ce lăsăm în urmă, nu este
doar despre părțile din noi pe care le-am lăsat o dată cu plecarea.
Este
despre faptul că alegem să trăim doar pentru noi. E nevoie să ne șlefuim
constant dacă ne dorim cu adevărat să vrem să devenim. Esta alegerea noastră
dacă ne mai dorim să refacum pazelul cu bucățile din noi pe care mai vrem, sau
mau putem să le luăm cu noi.
Ce câștigăm, ce
devenim, ce încorporăm după ce lăsăm să se desprindă din noi bucăți din suflet,
cu tot ceea ce nu am fost sau suntem? Ce câștigăm dacă ne aliniem la „adevărul”
care se va desprinde din noi și din jurul nostru ? Câștigăm TOT !
În
perioada de tranziție, este foarte important să ne acceptăm întregul proces de
doliu. Să ne plângem de milă, să deplângem tot ceea ce a fost și nu va mai fi
la fel, sau va fi, dar va fi altfel. Ne vom regăsi altcumva, în alt fel, în
altă parte.
Toată
lumea noastră interioară se va transforma în altceva. Noi ne vom
transforma în alticneva. Ne vom transforma în persoana care ne dorim să fim.
Tot cunoscutul trecut
și present, se va transforma într-un necunoscut viitor. Un necunoscut care la
început ni se va părea înfricoșător și amenințător, dar, va veni momentul în
care să facem primul pas spre el. Și, Doamne ce plăcut este
cunoscutul-necunoscut, după ce vom simți că am murit și apoi am înviat, că
suntem un altcineva, un cineva care s-a împăcat cu sine însuși !
Serbați,
dragii mei, noile posibilități care apar după ce ne desprindem de vechile
alegeri de vechile obiceiuri și de tabieturi. Să avem mereu în vedere că vrem
să renaștem.
Spațiul
nou pe care îl câștigăm în noi înșine, alegerile și posibilitățile pe care le
avem din acest spațiu, ne vor înălța spiritual. Noul nostru conștient sau
inconștient, ne este ancoră pentru prezent și viitor.
E
posibil ca atunci când trecem prin tranziții, deci durei mari, să ne dorim a ne
întoarce acolo de unde am plecat.
Sfat
: Nu vă mai doriți să vă întoarceți acolo de unde ați plecat. Lăsați în urmă
trecutul care v-a adus mari neplăceri și suferințe. Încuiați bine ușa trecutului
cu zeci de lacăte și deschideți cu curaj ușa viitorului. Nu rămâneți între cele
două uși, pentru că vă vat rage curentul.
Pe
drumul care duce spre înainte, spre lumină și spre iluminare, vor fi multe momente
când vom simți că ne-am pierdut, că nu mai știm calea și că ar fi mai bine ne
întoarcem în zona de confort, care de fapt ne-a fost disconfort. E important în acel moment să avem ca ancoră viziunea noilor posibilități
care se deschid, a noilor oameni pe care îi vom întâlni.
Astfel,
întregul proces de tranziție și de transformare, de găsire sau de regăsire, va
fi mai mult despre plin decât despre gol, mai mult despre viitor decât despre
trecut, mai mult despre cine suntem decât despre cine am fost, mai mult despre
ce alegem de acum înainte să fim.
Dragii
mei, indiferent în ce dureri, suferințe, confuzii, supărări și neîmpliniri am
trăit și ne-am amăgit, trăiți cu
speranța că durerea tranziție nu este și nu va fi fără folos.
După
ploaie, iese curcubeul !!
Dă-ți
voie să fii noul om, omul la care ai visat să-ți fii și care-ți dorești să fii
!!
Fragment din cartea „Printre infinituri ” - Silvia Urlih 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu