Mereu m-am bazat
pe mine, pe feelingul, pe inteligența și pe înțelepciunea mea. Am învățat în
timp să fiu o luptătoare, am învățat că trebuie să „aud” doar de ceea ce mi-a
putut fi de folos în decursul vietii.
Am învățat să nu
mă las condusă de părerile și „sfaturile” altora.. Am învățat să ascult multe sfaturi,
dar să fac doar ceea ce este mai bine pentru mine și familia mea.
Din nefericire,
am mai învățat să nu-mi lipseasscă din poșetă masca în spatele căreia să îmi
ascund emoțiile, teama, grijile, neputința, suferința.
Am „furat” de la
viață doar ceea ce era mai frumos și mi s-a pliat sufletului și personalității
mele.
Ce dacă provin
dintr-o familie modestă și am copilărit într-o mahala de la periferia orașului?
Mi-am dorit să ies din acel mediu, (pe care încă din copilărie l-am văzut ca a
fi toxic) am ieșit și am devenit ceea ce am văzut la alții mai „cu ștaif”.
Am învățat că nu
eu sunt cea care să-i judece pe cei ce m-au lovit și m-au judecat, de cele mai multe
ori pe nedrept.
Dumnezeu judecă și face dreptate, mai devreme sau mai târziu.
Măști....măști...măști….Ce bine ar fi dacă ați renunța la
ele, pentru că s-ar putea ca la un moment dat, să vă sufocați de atâtea măști.
Alegeți să fiți voi înșivă ! Renunțați la a mai face pe plac tuturor
!
Fragment din cartea „Printre infinituri ” - Silvia Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu