Ți s-a întâmplat să ajungi în punctul în care să
conștientizezi că nu știi să zâmbești sau să râzi ?
Cândva, în anii copilăriei râdeai cu gura până la urechi,
erai vesel, erai zglobiu, făceai tot felul de năzbâtii și ți se părea că tot ce
zboară se mănâncă.
Cu timpul, viața te-a schimbat, te-a determinat să devii
ursuz , dur și uneori rău. Viața, fir-ar ea de viață, te-a făcut să uiți că
poți fi copil și la anii maturității, să te bucuri de tot ceea ce te
înconjoară. Trăirile și experiențele pe care le-ai avut, te-au transformat.
Ți-ai închis zâmbetul în interiorul sufletului. Ai găsit un
locușor și ți-ai închis în cutiuța copilăriri tot ceea ce poate reprezenta
sentimente pozitive.
Poate veni însă o vreme când te trezești și conștientizezi că
mai ai puțin și-ți sufoci sufletul, pentru că râsul din copilărie vrea să iasă afară.
Un om care nu mai știe să râdă, sau poate că nu mai poate, devine
un om ursuz, devine un om de care multă lume fuge.
Ce faci să ți-l reanimezi ? Primul pas, reînveți să zâmbești,
apoi să râzi.
Cum faci asta ?
Te lași îmbrățișat și îmbătat de natură. Îți dai timp și
pentru tine.
Dă-ți timp să plângi , da, să-ți plângi de milă… mai bine
să-ți plângi tu de milă, decât să o facă alții.
Te înconjori de oameni care și-au conștientizat trezirea și
pleci din relațiile toxice (relații familiale, de prietenie sau de
colaborare). Te împaci cu tine și cu
copilul din tine.
Frumusețea, dragii mei, iese din interior. Cu cât ești mai
împăcat și mai liniștit cu tine însuți, cu atât ești mai frumos.
Fă pace cu tine. Dărâmă mitul conform căruia pe măsură ce
îmbătrânim ne urâțim.
Dă-ți voie SĂ SIMȚI !
Fragment din cartea „Printre infinituri ” Silvia Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu