marți, 17 martie 2020

A trăi-trăire-16 - Silvia Urlih


Violența, de orice fel, îi transformă pe cei violenți în oameni de nimic. Violența emoțională sau fizică asupra unui copil este o crimă. De ce spun că e o crimă ? Pentru că ucide sufletul copilului, iar el nu se va mai putea resuscita, probabil, niciodată. Poate va allege să renască din propria cenusă, dar, e posibil să aleagă să meargă pe drumuri greșite, poate va allege să se înhăiteze cu cine știe ce personae care să-l influențeze negariv și să ajungă o scursură a societății.
Un copil este o stea pe cerul nostru , al părinților.
Alegeți să nu stingeți cu palmele, pumnii, sau cuvinte grele, steluța ce urmează să lucească pe cerul plin de multe alte stele. Alegeți să nu striviți personalitatea și viitorul unui copil .
Este nedrept să lovești o persoană , care nu se poate apăra din cauza diferenței de „mărime".
Nu uitați ! Violența produce violență. Sechelele lăsate de ea sunt vizibile și după foarte mulți ani. Ce vezi în familie, asta faci. E posibil ca la maturitate, copilul să facă exact aceleași lucruri pe care le-a văsut în familie, E posibil ca el, copilul de azi să devină infractorul de mâine, doar pentru a se răzbuan pe trecutul copilăriei lui.
Nu-i păcat să se ciclicizeze violența ? Se încheagă alte  familii care se autodistrug din pricina a ceea ce ești învățat încă din anii copilăriei.
  Fragment din cartea „Printre infinituri ” -  Silvia Urlih

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu