Se spune că la umbra nucului bătrân, nu crește mai nimic.
Oare chiar așa să fie ?
Mi-aduc aminte din anii copilăriei, că aveam un nuc
bătrân cu coroană foarte mare, în plantația de viță de vie. Vara, când erau
căldurile alea de nu-ți venea să ieși din casă, strugurii erau foarte fericiți.
Boabele erau încă verzi, dar se desfătau la umbra nucului și se dezvoltau normal
și firesc, până ajungeau pe la jumătatea lunii septembrie când trebuiau culeși.
În preajma umbrei lui, nu rezistau ierburile- știrul și plantele ucigătoare
plantației de viță de vie.
Tot vara, îmi plăcea să mă ascund sub umbra lui răcoroasă
și… Doamne ce bine-mi era !
Însă, la umbra nucului tânăr, am văzut, tot în anii
copilăriei, că pot crește fel de fel de plante și de flori.
Umbra nucului bătrân are multe beneficii și efecte
pozitive. Este sanitarul curții. La umbra lui, muștele nu se pot înmulți.
De ce am scris asta ? Pentru că, scriitoare fiind, îmi
plac metaforele. Imaginează-ți că ai fi un nuc sau numbra lui, sau ai sta la
umbra nucului, fie el tânăr sau bătrân. Te regăsești sau nu în acest text ?
Cine poate și vrea să trăiască sub umbra nucului, (bătrân
sau tânăr) poate rodi sau, precum musca, poate sucomba prin neînmulțire.
Dragii mei, căutați un nuc, căutați să stați la umbra lui
! El vă poate fi de mare folos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu