A trăi-trăire-33 - Silvia Urlih

În ultima perioadă, multe persoane, în special cele pasionate și interesate de dezvoltarea personală, participă la cât mai multe cursuri, forumuri și evenimente pe această temă. Frecventând aceste cursuri, au devenit din ce în ce mai conştiente de existenţa propriilor „răni” (și mă refer la rănile  dobândite în copilărie, din relaţiile cu părinţii, din relaţia cu partenerul, la cele referitoare la intimitate, la sexualitatea, la rănirile sociale).

Cu cât înaintăm în „aventura” prin care ne descoperim emoțiile, durerile, furiile, frustrările, tristețile sau suferinţele, cu atât mai mult  ies la suprafață noi și noi răni care cer și ele să fie acceptate și vindecate. Deşi simţim că înaintăm în procesul de vindecare sau de autovindecare , ne este din ce în ce mai greu când descoperim alte și alte  părți întunecate sau neplăcute despre noi, dar ascunse bine în străfundul sufletului.

Astfel, mulți dintre ei se sperie și trag concluzia că au atât de multe de vindecat, de „corectat" sau de „reparat", încât îi apucă regretele că au început procesul de regăsire. Îi sperie ce pot descoperi dacă merg mai departe spre vindecare. Însă, o dată deschisă cutia Pandorei trebuie să acceptăm că trebuie să continuăm şi să acceptăm cele mai adânci traume care ies la suprafaţă...

Din nefericire, unii aleg să se adâncească tot mai mult în durerea lor şi chiar reușesc să se înconjoare de persoane asemeni lor, cu care să-și împărtăşească mai degrabă suferinţele decât bucuriile și evoluția. Împărtășesc mai degrabă deziluziile că nu reușesc să înainteze în cercetarea de a se cunoaște, decât să-și împărtășească realizările pe care le-au făcut cu pași mici, dar siguri.

Dragii mei ! Plângându-bă unul pe umărul celuilalt, nu faceți altceva decât să nu mai vedeți şi lumina dinăuntrul vostru. Nu mai vedeți calea spre vindecare, deci , rămâneți ancorați în trecut.

Deveniți din ce în ce mai pesimiști și sceptici, nu mai aveți încredere în complimentele ce vi se fac, nu credeți pe cuvânt o vorbă bună care vă este adresată, nu vă dăți voie să vă acceptăm sau să vă iubiți şi nu-i lăsați nici pe alţii să o facă - toate acestea pe motiv că „mai avem de lucrat cu noi".

Multe dintre aceste persoane pesimiste, vor ajunge să creadă că nu vor fi niciodată persoanele acelea echilibrate, sigure pe ele, încrezătoare în forţele proprii la care visau.

Cea mai mare greşeală pe care o poţi face este să renunți la a te bucura de propria-ți renaștere, la propria vindecare, să crezi că rămâi în ÎNTUNERIC și nu mai poţi să-ți fii şi LUMINĂ ; că fiind Slăbiciune, nu mai poţi fi şi Putere; că fiind Furie, nu mai poţi fi şi Iertare.

NU ABANDONA  lupta cu tine însuți, pentru că POȚI !

Participă la cât mai multe evenimente și cursuri de „Cunoaștere personală”, dar, găsește-ți singur echilibrul.

Ascultă-i pe mulți și pe toți, dar alege doar ceea ce se pliază sufletului tău, pentru că sufletul și personalitatea ta sunt unice .

Fragment din cartea „Printre infinituri ”  Silvia Urlih