A trăi-trăire- 23 - Silvia Urlih

De cele mai multe ori, oamenii greșesc. Greșesc pentru că ei caută în cineva, pe acel cineva care să îi completeze, care să le umple golurile din interiorul ființei. Caută personae care să le ofere companie doar pentru a nu se plictisi, sau care să le fie companionii singurătății.

Din nefericire, uneori , caută pe cineva care să îi ajute să-și vindece traumele trecutului, sau să îi salveze de ei înșiși. Caută pe cineva care să le preia din poverile pe care au obosit să le ducă de unii singuri.

Oamenii caută, de regulă fără să realizeze acest lucru, perechea ideală, pe care și-au construt-o, și-au desenat-o  doar în mintea lor. Și, pentru că e puțin probabil să o găsească, pentru că e aproape imposibil să găsească  omul care să le satisfacă acest „ideal”, se declară nemulțumiți, frustrați, supărați. Și, dacă nu realizează că greșesc în alegeri, dau vina pe viață, pe soartă, pe nenoroc, pe partener. Merită să dai vina pe alții pentru insatisfacția din relație ? Este altcineva vinovat în afară de tine ?

După multe conflicte și „lupte” pierdute cu partenerul, pleacă în căutarea unui alt partener de la care speră să obțină mai mult , speră ca acest partener să fie idealul visurilor…. și iar deziluzie.

Apoi, ciclul iluziei se reia și iar speranțe năruite,  urmate iar de dezamăgire.

Această situație se poate perpetua la nesfârșit dacă nu înțelegem că, deși un partener de cuplu poate să aducă multe lucruri frumoase în viața noastră, fiecare dintre noi este responsabil de propria sa împlinire și bunăstare pe toate planurile. Nimeni nu ar trebui să ne salveze, să ne umple golurile interioare, să ne întrețină să ne facă fericiți. Fiecare dintre noi trebuie să își asume pe de-a-ntregul propria sa viață, împlinirea personală, profesională, socială etc.

Abia atunci când te simți bine tu cu tine, nu vei mai avea așteptări de la altcineva sau de la partener. Nu vei mai accepta fel de fel de compromisuri sau jumătăți de măsură, doar ca să ai pe cineva alături.

Abia după ce înveți să te iubești, să te prețuiești și să te respecți, să te accepți cu bunele și relele tale, abia după ce înveți că viața ta are un sens, partenerul pe care îl accepți, este o ființă completă, ca și tine. Abia atunci înțelegi că este persoana de care ai nevoie,  pe care ți-o dorești în viața ta și alături de care poți să te simți liber să-ți trăiești viața visurilor tale.

Iubirea adevărată , iubirea pe care ți-o dorești și o aștepți, nu presupune compromisuri, ci înseamnă libertatea de a fi tu însuți - fără posesivitate, fără control, fără frici, fără limitări, fără manipulare și fără șantaj emoțional.

Iubirea adevărată se bazează pe încredere, pe multă încredere și pe respect reciproc. Ce dai, aia primești.

Nu-ți mai căuta jumătatea, atâta timp cât nu încă nu îți ești un întreg. Nu mai căuta jumătăți de măsură, dacă tu încă ești jumătate.

Asta nu a înțeles multă lume: noi nu ne suntem jumătăți care își caută jumătatea. Trebuie să ne fim un întreg, un TOT ! 

Fragment din cartea „Printre infinituri ”  Silvia Urlih