Probabil
că și tu, ca și mine, te întrebi, de ce am ajuns să trăim aceste timpuri ale
coronavirusului, unde pe întreg globul s-au înregistrat sute de mii de bolnavi, zeci de mii de morți, cu restricții, cu
izolare, cu granițe închise.
Suntem
determinați de această situație să ne urâm între noi românii ( cei din Romnânia
cu cei din străinătate), să ne temem unii de alții, să ne ferim unii de alții, să ne suspectăm
unii pe alții.
Eu
cred că am găsit răspunsul. Planeta a obosit, oamenii au obosit, plantele ( de
la firul de iarbă și până la arborii seculari) au obosit. Planeta a obosit de
atâta ură și a ales să se retragă puțin în boală… vrea să ia o pauză.
Dragii
mei dragi ! Înțelegeți că pământul a obosit să ne găzduiască pe noi, cei care
urâm, care ucidem,care jinduim la bunul altuia, care bârfim, care judecăm.
Tinerii
îi urăsc pe bătrâni pentru că trebuie să muncească pentru a le plăti pensile,
uitând că și ei, bătrânii, la rândul lor, au muncit pentru pensile părinților
lor.
Angajații
îi urăsc pe angajatori că se îmbogățesc de pe urma muncii lor, uitând că dacă
nu ar exista ei, angajatorii care-și riscă banii, timpul liber și familia, nu
ar avea nici ei din ce trăi.
Oamenii
muncii, îi urăsc pe cei care din nefericire au ajuns să se îmbolnăvească și să
trăiască din pensie de boală.
Îi urâm
pe cei care trăiesc din ajutoare sociale.
Care
e numitorul comun? URĂ ! Nu mai urâți, oameni buni, pentru că planeta nu mai
poate suporta atâta ură. Iubiți-i și acceptați-i pe cei de lângă voi. Rugați-vă
să le fie bine tuturor sau lăsați-i să le meargă bine tuturor, pentru că doar
așa vă va merge bine și vouă.
Învățați
LECȚIA IUBIRII și poate că și planeta ne va ierta, ne va iubi și se va vindeca.
Fragment din cartea „Printre infinituri ” Silvia Urlih 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu