Atunci când te plouă, nu te doare, nu te umple de noroi,
doar te udă. Atunci când te plouă, stropii ce vin din nori, te pot spăla de
trecut, un trecut în care ai fost rănit, sau dezamăgit, sau trădat, sau tratat
cu violență fizică sau verbală, sau manipulat emoțional.
Ploaia îți poate
spăla sufletul, te poate spăla acolo unde, dacă vrei și dacă-ți dorești, nu te
poate atinge nimeni și nimic. În sufletul tău poți rămâne pentru totdeauna
liber, curat și nealterat.
Nu-mi place ploaia de iarnă, pentru că trebuie să fiu
îmbrăcată mai gros, însă, abia aștept să mă prindă o ploaie de vară, să mă ude
până la piele și să nu-mi fie frig. Abia atunci simt cum sufletul meu se curăță
de toată mizeria lumii.
Ploaia poate stinge focul care te arde pe interior. Îți
poate vindeca cicatricile pe care vitregiile vieții ți le-a lăsat.
Închide ochii, ridică-ți fruntea spre cer și lasă stropii
de ploaie să te ude, să te spele de toate cele rele pe care le-ai trăit !
Fragment din cartea „Printre infinituri ” - Silvia Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu