De-a lungul timpului, am conștientizat și apoi am realizat și
decis că, sunt un om unic. Am pasiunile mele care mă fac să fiu diferită de
oricine altcineva.
Am refuzat și continui să refuz faptul că-mi face bine dacă
mă compar cu oamenii, mai ales cu cei mai „slabi” decât mine. Rezultatele
comparaţiilor mi-au fost insatisfăcătoare. Nu m-au ajutat cu absolut nimic Eu
am personalitatea mea, caracterul meu, destinul meu.
Nu m-am raportat și nici nu mă raportez vreodată la părerile
altora despre mine.
Mi-am dorit și am luptat cu mine pentru a-mi depăși limitele și
condiția socială, pentru a fi la același nivel cu cei mai realizați decât mine.
Îmi plac provocările, deci, mi-am pus întrebarea : cu ce-i
mai bun cel care a reușit să se realizeze decât mine ? Ce a făcut el să ajungă
acolo unde e ? Ce a făcut ? Îți spun eu. A muncit zi lumină, a riscat , a riscat
și și-a investit bani în afaceri.
Cu ani în urmă mi-am fixat un obiectiv și am luptat cu mine
însămi pentru a-l atinge.
Nu vă recomand să duceţi o viaţă falsă comparându-vă doar cu
cei mai nerealizați decât voi – astfel încercând să vă motivaţi.
Dacă veți face asta, nu după mult timp veţi ajunge ca mama
mea care știa că trebuie să aibă un serviciu sigur ( era femeie de serviciu la o
policlinică) și că ea nu va putea niciodată să fie ca doamnele asistente.
Dacă veți face asta, îi veţi vedea doar pe cei de deasupra
voastră și vă veți spune, exact ca mama mea: eu nu am cum să ajung acolo pentru
că nu mă duce mintea, pentru că nu am bani, pentru că nu am relații, că nu am
noroc, așa mi-e soarta… etc.
Fragment din cartea „Printre infinituri ” - Silvia Urlih 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu