ALBASTRA LACRIMĂ

Sunt lacrima ce curge pe petala

Albastrilor  trandafiri cu amintiri

Asist împietrită,cu tristețe , la gala

Inevitabilei noastre despărțiri .

Sunt tristă…. adun petală cu petală….

Cu lacrimi albastre se umple coșulețul….

Mă cuprinde încet, o răceală glacială…

Mă cuprinde cu groază înghețul…

Sunt aplecată, vreau să adun în buchet,

Pelatele cu lacrimi albastre pe ele…

Vreau inapoi iubirea ce ți-am dat-o amanet…

Vreau suferința ce mi-ai creat-o să se spele.

Sunt tristă dragul meu, adun petala cu grijă,

Mă chinui să repar albastrul trandafir….

Spinii mă-nțeapă, parcă ar fi o schijă….

Mă ard pe rugul iubirii ca pe un martir.

Sunt singură, dorul mă-ndeamnă către tine,

Dar nu mai vreau o altă suferință….

Te-am iubit, sunt singură, poate-i mai bine,

Deși mă transform încet în neființă.

Sunt cu speranța tot la Dumnezeu….

El mă va ajuta să trec mult mai ușor,

Peste durerea provocată de-acest greu

Ce mă sufocă și îmi oprește al meu zbor.

Sunt îmbătată de mirosul lacrimii de trandafir

Mă amețește… dar petala mă îmbărbătează,

Să merg mai departe… m-agăț de viață, de un fir

M-am trezit, mă lupt, vreau să fiu iară trează.

Sunt acum un trandafir din lacrimă albastră

Nu mă mai uit înapoi niciodată

Voi ieși din colivia trandafirului din glastră

Mă voi sădi în grădină, voi aștepta să fiu udată.

Silvia Bya