DE VORBĂ CU DUMNEZEUL MEU - Silvia Urlih

Sunt eu și TU … doar noi doi, Doamne….

Nu vreau să te mai deranjez…..

Dar gândul mă apasă, nu adoarme.

Mă-ndeamnă iar cuvinte să pictez !

                     

Sunt eu și TU…doi ochi albaștrii ,

Privești spre mine , simt că dorm….

Mă iei de mână, printre aștri,

Mă-nveți să fiu femeie, să fiu OM.

Sunt eu și TU…..mă iei alături,

Mă-nalți cu tine…hăt departe !

Mă-nveți ce-i bine și-mi înlături

Trăiri și  vise ce-s deșarte.

Sunt eu ….iar TU cu bunătate,

Îmi dai de toate ,îmi dai bine  !

Îmi dai iubire,  sănătate,

Mă însoțești și ești cu mine.

Sunt eu…îți scriu… a câta oară ?

Îți scriu cu sufletul curat….

Îți mulțumesc  seară de  seară

Că-mi ești alături, că m-ai apărat.

Sunt multe întrebări ce ți l-aș pune

Dar mă opresc, ești tare obosit

Să-asculți durerile din astă lume

Nu e ușor…iar Tu ești istovit.

Aștept răspunsuri …știi că le aștept

Mi le vei da când ceasul s-a oprit

Mă străduiesc greșeli să nu repet

Mă rog la tine…nu mă mai satur de privit.

Stau în genunchi căci sufletul mă doare

Mă rog….mă iartă unde am greșit

Sunt muritor, sunt doar o lumânare

Ce se va stinge la timpul potrivit.

Silvia Urlih 26.02.2012