SĂ FIU IAR NIMENI….Silvia Urlih

De ce tot taci

și te ascunzi de tine,

de ce ti-e frică

să-mi mărturisești,

ce s-a întâmplat,

nu vezi clipa

cum vine

și-ți spune-n șoaptă

că trebuie

să trăiești?

De ce nu-mi spui nimic

de alinare,

de ce ești rece,

de ce mă faci

să sufăr?

vreau un cuvânt…

un semn

că nu-s o boare

ce a trecut prin viața ta

ca un luceafăr.

Ia-mă în brațe,

mi-e dor de mângâieri,

îmbracă-mi sufletul

în flori

de trandafir,

vreau să fim iar

așa

cum am fost ieri,

nu vreau să fiu în viața ta

doar musafir.

Vreau

să mă duci cu tine-n depărtare,

să cresc ca nufărul,

să mă conduci spre albăstrire,

vreau

să mă pierd

sub calda-ți dezmierdare,

să-ți simt sărutul,

când mă trezesc,

să-ți fiu iubire.

Nu aștepta

să pierdem iară clipa,

ce-a fost,

 azi nu mai este,

dar poate va  veni,

aștept un astru

să-mi întindă-aripa,

să fiu iar nimeni,

să îți fiu floare ce-n zori

va înflori.

Silvia Urlih 28.02.2012