Sunt suflete ce se simt încătușate
într-un trup prea mic...
Sunt suflete , zâmbete abandonate....
într-un spațiu cosmic, de nimic …
Sunt suflete plângând însingurate,
căutând pe
aici... rătăcite,
Sunt suflete triste în fericiri debordante,
de zgomotul vieții asurzite.
Sunt suflete de durere răpuse,
căutând în prezent alinare,
Sunt suflete căutând prin ierni apuse,
soarele și-a trecutului iertare.
Sunt suflete ce nu-și găsesc locul
aici pe pământ românesc
Sunt suflete ce-și încearcă norocul
zâmbind, fericite doar că trăiesc.
Sunt suflete ce-aprind lumânarea învierii
Rugă-nălțînd
poporului român,
Celor ce sunt pavăză împlinirii
Celor ce suferă și aici rămân.
Sunt suflete ce speranțe visează
plaiului și celor ce conviețuiesc
în frumoasa lor țară și binecuvîntează,
acest drag
pământ românesc.
Silvia Bya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu