Stau în genunchi în fața lumii,
mă rog cu inima pentru bătrînii
ce stau închiși în sloi de gheață….
Nu mai au lacrimi.. de viață se agață.
Stau în bojdeuce sub zăpada grea,
i-acoperă durerea, bătrânețea și uitarea ,
nu au o lumânare, nici nu mai văd cărarea,
O inimă mai au și lacrimi ce le spală amintirea.
Stau în genunchi, te rog în zori de dimineață,
lasă-mi bătrânii, au suferit destul în viață,
nu mai abate asupra lor tristețea și durerea,
iartă-i, ne iartă, ne-om duce toți cu vremea….
Stau în genunchi, mă rog cu voi odată
mă rog la Dumnezeu, să nu-i mai bată….
Să-i ierte, să ne ierte iară
Mă rog… pentru a câta oară ??
Stau în genunchi, cu mâinile împreunate,
spre cerul alb privesc,…. te caut Doamne…
Ori ne-ai uitat ? ori poate că ai obosit ?
Știu că te-am supărat, prea mult ai suferit !
Suntem poporul blestemat de soartă?
Prea multă răutate…. dar te rog, ne iartă!
Mai iartă-ne o dată Sfânt -al meu…..
Ne iartă…du ruga mea spre Dumnezeu !
Silvia Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu