Sunt… doar sunt… Ce simplu cuvânt.
În sunt…. sunt atâtea cuvinte nespuse.
Sunt eu, cu sinele meu și atât.
Sunt eu în joaca literei încă nescrise.
Cine sunt eu ? De unde vin?
Unde mă duc ? Spre ce mă-ndrept ?
De unde vin și tot revin? Dar, totul e divin !
De unde vin, omul e pom, aici, întregul e nedrept !
Sunt…am fost… voi fi…Multe dileme !
Sunt întrebări care mi-au fost stăpâne.
Încerc să mă găsesc. Poate încă-i devreme…
Am fost…sunt azi, voi fi și voi rămâne.
Silvia Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu