Sunt adierea gândului
ce zboară cu taince povești
spre amintirea timpului,
spre îngeri albi, cerești.
Sunt adierea visului,
ce plutește agale,
spre aflarea adevărului,
din hăuri abisale.
Sunt adierea sufletului
când tânjește tăcut
după liniștea adâncului
ce în rug ars , a trecut.
Silvia Bya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu