AM TRĂIT...DAR AM ȘTIUT !? Silvia Urlih

E obosită  

locomotiva  mea cu amintiri…

trage un tren...

e trenul vieții mele

obosite…

trece cu mine,

prin ani cu rătăciri…

printre morminte

cu suflete

neîmplinite.

Eu,

sunt mecanic în locomotivă…

trenul oprește

în stații neștiute…

stă un minut ,

aleargă 

sau este în derivă

prin gări ,

pe drumuri nebătute.

Anii-au trecut

și trec

în mare grabă,

parcă-a fost ieri

când soarele-am văzut…

am luat din gară

câte-un om de treabă,

dar a uitat

de binele

ce i-am făcut.

Privesc în urmă

pe drumul ce-am umblat…

ce lungă viață,

dar ce scurtă ,

ce drumuri am făcut…

am hoinărit

cu ranița-n spinare

ne-ncetat…

și-acum mă-ntreb :

Eu am trăit… dar am știut ?!

Silvia Urlih 17.02.2012