luni, 20 februarie 2012

APĂ ȘI FOC

Sunt focul ce aprinde apa…
Sunt focul ce te înalță…
Sunt foc, dar sunt și apă…
Alerg prin jar desculță.

Sunt apa ce aprinde focul
Sunt apă, dar sunt și foc ….
Sunt apa ce  arde adâncul,
Nu mă opresc din joc.

Sunt apă și foc laolaltă
Nicicând nu mă voi stinge.
Foi arde tăcută în viață
De plouă, de-i soare, de ninge

Sunt foc și apă mereu
Mă-aprind și mă sting ușor.
Nu mă opresc la greu,
Voi pluti ca gândul în dor.

Sunt rugul ce l-am aprins
Cu dragoste și iubire profundă.
Păstrez jarul nestins,
Zbor pe-al luminii undă.

Sunt jarul ce s-a format
Din arderea tăcută a apei
Am căzut,apoi m-am sculat
Am aprins lumina speranței.

Sunt apa în care-am spălat
Păcatele mele știute
Le-am șters cu focul curat
Le-am aruncat în locuri pierdute.

Sunt focul ce arde în valuri
Sunt valul ce aprinde focul
Urc peste munți, peste dealuri
Nu îmi voi afla nicând locul.

Sunt focul din mine ce arde
Cu luciri de stropi de apă,
Mă rog, credința îmi surâde,
Focul mă spală, mă scapă.
Silvya Bya

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu