Sunt zână,vreau lacrima să-mi sece
am fost răpită , sechestrată de un zeu
e-atât de cald dar este atât de rece
e-atâta alb și frig în jurul meu
sunt zâna bună , vreau să ies afară
am fost închisă în acest castel
privesc pe geam, seară de seară….
vino Doamne, dă-mi semn ,un cuvințel…
Sunt zâna închisă fără voia ei în ger
frigul mă arde, mă topește,mă ucide
vino și ia-mă, în genunchi ți-o cer
gândurile nu-mi mai sunt lucide.
Sunt zâna care plânge după soare,
Vreau să trăiesc, să ies din nou la aer
Sufletu-mi suferă,inima mă doare
Deapănă pe ghem al vieții caier.
Sunt zâna închisă în castelul rece
Te rog Doamne, vino de mă scapă
Ajută-mă ! fă răul ca să plece
Durerea mă ucide, mă îngroapă.
Sunt zâna care plânge după viață
Vreau sufletul să mi-l eliberez
Prea multă gheață, mult prea multă ceață
Vreau să-mi urmez al vieții crez.
Sunt sufletul întruchipat în zână
Sunt înghețat, sunt încuiat în tine
Mă zbat să ies din trupul de codană
Să scap de ger, s-ascult vorbe blajine
Sunt încuiat în trupul tău copilă
Descuie lacătul, ieși iară la lumină
Lasă durerea, nu-ți plânge de milă
Fii iară tu , valsează, dragă balerină !
Silvia Bya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu