Când sunt tristă și-abătură,îți cer Doamne
ajutor...
Ochii nu mai vor să plângă,vor să scape de-al lor
dor.
Când sunt tristă și-abătură, îți cer Doamne mila Ta
Căci Tu-mi vezi cele ascunse și îmi mângâi inima….
Spune-mi Doamne, spune-mi Tu, spune-mi unde mi-e
pământul ?
Ce e jalea, ce-i tristețea ? Dorul tot Tu l-ai
creat ?
Ce e cântul alinării ? ce e dorul, ce-i cuvântul ?
Care-i leacul când, adesea ,te simți singur,
disperat ?
M-am rugat și zi și noapte, de-am greșit , m-ai
dojenit…
Sunt alături de cei care, vin la tine la cerșit…
Viața noastră parcă toată e un plâns necontenit.
Te-as ruga - sper să se poată: Iartă-mă ,căci am
greșit.
În genunchi vin către Tine și te rog dă-mi
îndurarea
Mântuiește-mă de rele, dă-mi iubirea, dă-mi iertarea
Iartă-mă când sunt prea mândră și mai uit de chipul
tău
Iartă-mă , sunt doar un om ce-l iubește Dumnezeu.
Toți avem un drum, se pare ,dar al meu... parcă-i prea
lung.
Poate.... e doar nerăbdare, lingă Tine să ajung!
Silvia Urlih 25.02.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu