COPIL CU MAMĂ, FĂRĂ MAMĂ

Sunt copilul ce-a trăit în durere,

sunt copilul pe care mamă, nu l-ai vrut.

Am crescut ca o frunză-n cădere,

am jinduit după iubire și m-a durut.

Sunt copilul ce-a căutat alinare

nu am găsit-o, o tot caut mereu.

am crescut ca o floare-n cărare,

nu ai udat-o,mamă, m-ai strivit mereu.

Sunt copilul uitat în grădină

înconjurată nu de flori,…. m-ai zidit.

Am strigat cu lacrimi în surdină,

n-ai auzit,mamă, …nimeni n-a auzit.

Sunt copilul ce și-a dorit cu ardoare

să fie iubit de amândoi ; de mamă , de tată.

Am fugit de la voi și mă doare,

că m-ați împins în lume nepregătită.

Sunt copilul ce-a crescut fără voi dar cu voi,

m-am luptat să răzbesc în viață.

Ați plecat, sus în ceruri, în liniștitul zăvoi

v-am condus cu lacrimi pe față.

Sunt copilul ce-a cucerit lumea

fără tine, mamă, tu m-ai strivit.

Am crescut lângă tine cu teama

că mă vei goni cândva…și m-ai gonit.

Sunt copilul ce pentru voi se roagă,

să vă fie ușor acolo unde sunteți.

Sunt copilul ce-a încercat să înțeleagă

că atât ați putut ; doar ruga-n mine s-o aprindeți.

Nu ți-ai cerut iertare niciodată mamă

că m-ai gonit în viață , că nu m-ai dorit.

Eu v-am iertat, v-am condus la cerul de aramă

Dumnezeu e cel ce m-a ocrotit și m-a iubit.

Silvia Bya