SUFLET PRIBEAG

Sunt obosită de atâta amurgit

Ce vine peste mine năvalnic.

Sunt fericită de atâta răsărit….

Mă-nvăluie, m-ajută ,…mă ridic.

Sunt obosită de atâta noapte și frig,

Am  căutat necontenit  să te ating,

Pornesc în pas de dans , spre infinit,

La braț cu tine, viitor nedefinit.

Sunt obosită de atâta lumină ce mă arde,

Mă frige, mă-nvăluie în abisuri , mă pierde….

Mă regăsesc cu greu în mine însămi,

Mă caut, revin, dar plătesc multe vămi.

Sunt fericită și pluesc pe aripi de vis

Spre infinitul vast, adânc, de necuprins…..

TU Doamne m-ai ales, îți sunt datoare  și îți mulțumesc

Că m-ai ales să plâng, să sufăr , dar să izbândesc.

Silvia Bya