Sunt
vorbe ce le-ai spus la mânie,
sunt
vorbe care m-au lovit și dor,
sunt
vorbe ce-au băgat cuțitu-n mine,
sunt
vorbe pentru care-am vrut să mor.
Sunt vorbe
ce încă le țin minte,
sunt
cuvinte ce nu le pot uita ușor.
m-ai
lovit, mă doare și-mi aduc aminte
cum te
rugam să obosești, că vreau să mor.
Sunt azi
indiferentă la rugămintea ta.
îți ceri
iertare, te aud,dar nu mai pot să uit,
durerea privirii ce mă ucidea și mâna ta
ce mă
lovea ... ce mult m-ai chinuit.
Sunt
liniștită, împlinită și mi-e bine.
Tu ai
îmbătrânit acum, și-ți este greu.
Îți ceri
iertare, ai nevoie de mine…
Domnul
să-ți dea iertarea, cum ți-am dat-o și eu.
Silvia Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu