Sunt nopți în care uit să dorm,
iar somnul uită să mă alinte,
uit că sunt doar un simplu om
și urc spre îngeri să mă-ncânte.
Sunt nopți în care visul e realitate,
mă rup de mine, urc spre stele,
urc fără frică spre eternitate,
aleg culoarea unui un vis din acuarele.
Sunt nopți în care cânt duios
cu-aripa îngerului pe o liră,
cântecul dulce-armonios
al amintirilor ce adormiră.
Sunt nopți când somnul uită să mai vină
să-mi mângâie al privirii- albastru,
nu-mi pare rău că-n noaptea cea senină
mai urc o dată spre-al visării astru.
Sunt nopți în care încep să scriu
cu –a sufletului pană fermecată,
aduc pe fila vieții un alt pariu
pe care vreau să-l mai câștig o dată.
Silvia Bya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu