Sunt frunza ce-a umplut fila de carte
Cu gânduri, doruri, suferințe,
Am dat foile ,mergând mai departe
încercând să mă spăl de umilințe.
Sunt frunza ce am fost presată
în groasa carte-a vieții mele,
Nu m-am lăsat înnăbușită
de greutatea crucii grele.
Sunt fila ce-a primit cu duioșie
lacrimile, dorurile, gândurile,
așteaptă să mai scrie pe hărtie
dorurile, gândurile, visele.
Sunt cartea ce m-așteaptă cu răbdare
să pună între file viața mea,
Așteaptă liniștită și îngăduitoare
să vadă încotro voi apuca.
Sunt o copertă care a acoperit
gîndurile, visele, speranțele,
se va închide , va pluti spre infinit
lăsând în urmă
numele și faptele .
Sunt eu,
doar eu ce voi pleca,
lăsînd în urmă faptele, realizările,
Voi lua cu mine acolo, undeva….
frica, eșecurile, amintirile.
Silvia Bya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu