RUGĂ FĂRĂ SFÂRȘIT

Sunt ruga fără de sfârșit,

Mă rog la floarea de cais,

Mă rog la zarea-n asfințit,

Mă rog la Maica mea din vis.

Sunt ruga ce-o înalț spre cer,

Mă rog la îngerul din zare,

Mă rog la norul negru auster,

Mă rog, îngenunchez și cer îndurare.

Sunt ruga ce-o ridic spre soare,

Mă rog la raza din lumină,

Mă rog la lacrima ce doare,

Mă rog la clipa ce de ani se-anină.

Sunt ruga ce-o ridic spre lună,

Mă rog la spicul grâului,

Mă rog la valul plin de spumă,

Mă rog la slova graiului.

Sunt ruga ce-o ridic spre mare,

Mă rog la scoica de smarald,

Mă rog la darul din  altare,

Mă rog la sufletul Tău cald.                           

Sunt ruga ce-o trimit spre mine,

Mă rog de mine să fiu bună,

Mă rog la tine,sfântă pâine,

Mă rog să ieșim din furtună.

Sunt ruga ce-o ridic  spre noi,

Mă rog la rodul pomului,

Mă rog să scăpăm iar din nevoi,

Mă rog la bunătatea omului.

Sunt ruga ce-o ridic spre voi,

Mă rog la valul alb al mării,

Mă rog la cântul din zăvoi,

Mă rog pe malul Dunării.

Sunt ruga ce-o ridic spre smirnă,

Vreau să stropesc cu apa vie,

Să spăl păcatele de vină,

Să vindec tot cu flori de salvie  .

Sunt ruga ce-o ridic spre Tine,

La Tine Doamne eu mă rog,

Țării  să-i fie mai bine,

Îngenunchez , cu plecăciune să mă rog.

Silvia Bya