DULCE CASCADĂ A UITĂRII

Stau sub cascada  tristă-nvolburată,

încerc  cu greu de tine să mă spăl.

Stropi grei și calzi de apă mă îmbată,

Mă amețesc , mă leagănă în văl.

Stau  sub cascada care dur mă spală

de tine, de amintirea ta, de ochii tăi,

de cuvinte ce mi-au făcut viața amară

ce-a fost urât, vreau să arunc în văi.

Sunt cea ce te-a iubit cu disperare,

dar m-ai lovit cu vorbă dulce , grea .

Stau sub cascada curgătoare,

Să-mi spele anii , amintirea să mi-o ia.

Sunt cea ce te-a iubit și te iubește încă

dar vreau de tine să mă lecuiesc,

încerc să urc pe cea mai naltă stâncă,

să caut diamantul și-n el să mă zidesc.

Silvia Bya