Sunt singur mamă ,
sufletul meu a plecat către hău,
nu mă mai nasc.
am murit în pântecul tău,
nu te urăsc.
Sunt singur mamă,
Am plecat la stele acum, pe seară,
de ce mă arzi ?
de ce-mi strivești a mea inimioară ?
m-ai pierdut, auzi?
Sunt singur mamă ,
nu mi-ați cerut a mea părere,
m-ați trimis spre amiezi
ochii mi-au plâns de durere,
nu ai vrut să mă vezi.
Sunt singur mamă,
mânuțele mi-au fost frânte,
nu mai am iubire.
piciorușele mi-au fost rupte,
m-ați trimis la orbire.
Sunt singur mamă ,
ochii plâng cu lacrimi de sânge,
nu mai sunt cu voi,
plânsul lui Dumnezeu la mine ajunge,
m-a luat înapoi.
Sunt singur mamă,
Doamne, mă doare durerea,
Doamne, mă doare-al meu dor,
Doamne, mă doare tăcerea,
Ce mult mi-am dorit să zbor !!!
Poem scris în memoria copiilor avortați, nedoriți.
Silvia Urlih - 02.02.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu