Curg dezamăgirile peste mine, ca
fulgii de nea ce plutesc peste frunza care a uitat să mai coboare din pomul
întristat și înghețat de ger. A uitat sau nu vrea să coboare din pom….Mă întreb
de fiecare dată, unde-i onoarea cuvântului dat ? Unde-i spiritul de echipă cu
care am pornit cândva la drum ? De ce unii oameni sunt individualiști ? De ce
vor doar pentru ei ? De ce vor doar să profite ? De ce se folosesc de oamenii
cu bun simț ?
Dar de ce mă tot întreb ”De ce?” Așa a fost de când mă știu… M-am lăsat cu bună
știință folosită. Mi-am pus priceperea și experiența în slujba cui mi-a
cerut-o. I-am ajutat pe mulți să-și urce sacii în car. Când căruța a fost gata
de drum, eu am fost uitată pe ulița pustie.I-am făcut semn de ”La revedere”în
speranța că s-ar putea întoarce cândva înapoi să continui să-i fiu alături… A
uitat de mine acolo, în mijlocul uliței….” La revedere” s-a transformat în
”Adio”… Mi-a părut rău, poate chiar am suferit, dar am pornit mai departe. Am
ajuns pe o altă uliță, am ajutat un alt căruțaș, am fost iar uitată….dar nu am
renunțat niciodată la a mai avea încredere în oameni. Tot mai caut.
Câteodată mă întreb dacă mă voi putea
vindeca vreodată de altruism ? Poate că voi alege să port masca indiferenței,
dar interiorul, sufletul nu mi-l voi putea schimba niciodată.Mâna refuză să ia
masca și să –mi acopere fața. Ce rost are ? Ochii rămân neacoperiți, iar ei mă
dau de gol… Sinceritatea sufletului meu se vede în lucirea privirii. Sunt
tristă totuși și mi-e teamă de mine. Mi-e teamă să nu-mi înghețe inima…să nu se
transforme și inima mea, ca a celorlalți în sloi de cristal.
”Cineva” mă îndeamnă să nu renunț
niciodată în a căuta oameni cu bun simț, oameni care nu au uitat ”cei 7 ani de
acasă” și mă încurajează să merg mai departe… ”Cineva îmi spune : nu-i bai…
viața e o luptă…luptă și tu. Cine-i acel cineva ? : Dumnezeu ! El mă
îmbărbătează de fiecare dată.
Ieri am simțit din nou gustul
dezamăgirii, astăzi sufăr, mâine o iau iar de la capăt…. Așa am făcut mereu,
așa voi face și acum.. C-așa sunt eu…o luptătoare…Sunt cel mai aprig
contracandidat al meu. Încerc să mă autodepășesc mereu.Ce am de pierdut ?
Nimic. Mereu capăt experiență învățînd din greșelile mele.
Silvia Bya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu