POEM VERDE - Silvia Urlih

Râuri de lacrimi

se preling ușor,

din ochii mei pe frunza verde,

sunt lacrimi

care curg de dor

dar nimeni…

nimeni nu le vede.

Curg lacrimi…

Doamne cum mai curg…

izvorul nu se mai oprește

mă-mbracă lacrimile

în amurg

răceala iernii mă arde

mă lovește.        

Din iarna-mi

iarna nu mai pleacă

s-a cuibărit de mult în trupul meu…

eu o gonesc

ea vrea să facă

un pact cu mine

și-al meu eu.

Stau ochi-mi stinși

pe frunza verde

cu verde

verdele mă împresoară

izvorul curge

și nu vede

apa

din norul gândului de-afară.

Mi-e râul înghețat de iarnă…

se sparge-n gheață inima

din inimă,

am obosit să urc

din vară-n toamnă…

am obosit  pe frunza

ce mă-nlacrimă.

Silvia  Urlih 20.02.2012