„Ce-am făcut cu viața mea ?”- Silvia Urlih

Trecem prin viață și ajungem la un moment dat să realizăm că am alergat mult prea repede. AM ALERGAT SPRE CE ? Am Alergat spre unde ? Ce-am făcut în viața și cu viața noastră ? Am ales, sau n-am ales drumul pietruit cu realizări și cu oameni frumoși ? Ajungem spre finalul ei și conștientizăm că ne-am trecut mai repede decât ne-am fi dorit. Ajungem la vârsta când ne întrebăm : Asta a fost viața mea ? Ce-am făcut cu viața mea ? Când am ajuns să îmbătrânesc? Ce-am făcut în anii tinereții mele?

Păi, ce-am făcut cu viața noastră ? Ne-am trăit-o așa cum ne-am priceput noi mai bine, la timpul potrivit.

Știi ?! „CINEVA” „aruncă” în viața noastră cu ...flori. De unele ne putem împiedica, pentru că mirosul le este prea puternic, unele ne pot răni cu spinii lor, altele, ne pot îmbăta cu mirosul și frumusețea lor.

Dumnezeu are grijă de noi și ne atrage atenția, ne trimite în viață oameni asemeni florilor. Uneori, florile sunt frumos mirositoare, alteori florile au spini. Uneori florile ne îmbată cu frumusețea lor, alteori ne rănesc cu spinii lor.

Dumnezeu este acel CINEVA. Uneori Îl simțim. Alteori însă, nu înțelegem de ce El, Dumnezeul nostru, ne lasă se fim răniți.  

De ce ne lasă ?! Pentru că ne iubește și vrea ca într-un final să înțelegem care-i rostul vieții. Și, dacă vede că nu înțelegem că aruncă în noi cu flori frumos mirositoare, ne lasă să ne înțepăm până la sânge și până când vom ști să nu mai alegem ciulinii, ierburile și spinii.

Dumnezeu lucrează prin oameni, cu oameni, pentru oameni.

Noi, oamenii, facem alegeri…. noh… liberul arbitru. Depinde de noi cum alegem ce flori dorim să avem lângă noi.

Putem dormi liniștiți într-un camp de maci, sau, putem alerga print-un lan de ciulini. E alegerea noastră.

Dumnezeu spune, omul dispune. E simplu, nu-i așa ?
LUMINA VIE A IUBIRII DIVINE FIE CU TINE !

fragment din cartea Gânduri ascunse-n gânduri  - Silvia Urlih