Ești o mică vrabie,
uneori,
visezi mălai,
dar,
mălaiul ce-ți aduc,
s-ar putea să-ți stea în gât,
nu visa la ce nu ai,
dăruiește,
și-apoi ai,
astea-s vorbe din bătrâni,
sunt proverbe…
și atât?
E o vorbă care spune:
parc-ai fi o acritură,
însă,
acritura-n sine
taie greața lingușelii,
taie ramura uscată care pică-n arătură,
acritura taie greața
omului
ce nu și-e om.
Dacă omul nu rodește și-este casă în pustiu,
nici pământul n-are rod, dacă-i sterp și ne-ngrijit,
hai, trezește-te la viață, încă-i ziuă, nu-i târziu,
nu-i târziu să îți fii soare, să găsești ce n-ai găsit.
Silvia Urlih - 28.05. 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu