Vreau să simt până în ultima celulă a ființei mele, că nu am trăit
degeaba, că am de trăit doar ceea ce mi-au dăruit zilele, zile în care am putut
să fiu cine eram, pentru a ajunge cine sunt azi cu adevărat.
Vreau ca atunci când noaptea mi se va aşterne pe pleoape, să
mă simt împlinită și mulțumită de ceea ce am trăit. Vreau să înțeleg dacă am
trăit frumos, dacă am dăruit tot ceea ce aş fi putut dărui și, că am primit
ceea ce am primit, pentru că asta am meritat și, cine știe, poate pentru că
asta mi-am dorit.
Vreau să adorm și să dorm liniștită, să conștientizez și să
simt că am mai trăit așa cum am trăit, dar că azi trăiesc în tandem cu… mine și
cu sufletul meu.
Vreau să uit că trăiesc doar vremelnic în iadul ăsta de pe
pământ, vreau să cred că mi-am învățat lecțiile și că de azi trăiesc în iubire
și lumină.
Vreau, ca acum, spre asfințitul vieții mele, să simt , să
admit și să cred că trăiesc de fapt răsăritul vieții mele, un răsărit pe care
din nefericire l-am ratat la timpul potrivit.
Vreau să fiu mulțumită de mine însămi și să nu accept faptul
că îmbătrânesc. Vreau să învăț să îmbătrânesc frumos.
Vreau să cred despre mine că greutățile vieții m-au
înțelepțit și că acum, când am ajuns aproape de mal, nu mai am de înotat prin
mâlul vieții.
Oare vreau prea mult ?!
Mai am câteva zile și împlinesc 60 de ani. Cum să am eu
atâția ani, când mă simt, gândesc, mă îmbrac și trăiesc ca și o adolescentă?
Cum să cred că am 60 de ani, când mă uit în oglindă și văd un chip și un trup
tânăr ? Cum să pot înțelege că au trecut atâția ani din viața mea, când mai am
atâtea de dăruit ?
Când au trecut atâția ani din viața mea și cum au trecut ei ?
Oare îmi vor ajunge zilele ce urmează pentru a dărui tot ceea ce mai am de
dăruit ?
Vreau, Doamne câte mai vreau de la mine ! Știu că tu Tată al
meu, îmi vei menține mintea clară și limpede, pentru a-mi putea duce la final misiunea
pentru care m-ai trimis iar pe mizeria asta de pământ !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu