E bine sau nu, să-ți spui : „punct și de la capăt” - Silvia Urlih

Din nefericire, uneori trebuie să pui punct unei relații. E bine sau nu, să-ți spui : „punct și de la capăt” atunci când nu ne te regăsești în ecuația formată din „noi” și să alegi să fii „eu”? Care ar fi motivele care te determină să alegi să trăiești o altă viață în care tu să-ți fii primordial și prioritar ?

Dacă partenerul trece prin momente dificile (boală, stres, depresie, dificultăți financiare) dar continuă să-ți arate aceeași afecțiune și iubire, e corect, sau normal să-l părăsești? E firesc să continui să-l ajuți să se ridice din îngenunchiere ? Normal că e firesc și normal să continui.

E normal să-ți oferi ajutorul, dar, dacă partenerul refuză o perioasă îndelungată să-ți accepte ajutorul, mai ai putere să continui ? Nu-ți acceptă ajutorul din mândrie, din orgoliu, sau nu acceptă faptul că este într-un impas temporar și continuă să „sufere” și să aducă tristețe și suferință, prin suferința sa, în relația în care sunteți doi, nu unu. Oare  mai merită să continui ?

Dacă nu vrea să-și schimbe atitudinea vis-a-vis de viața de cuplu, mai merită să continui? Mai poți să continui într-o relație în care este doar … negru (tristețe, suferință) ? Cât timp poți rezista într-o atmosferă de negare ?

Majoritatea relațiilor trec prin perioade dificile. Nu cred că există familie în care să nu apară probleme. Probleme…. Hmmm… eu le-aș spune încercări. Cum poți depăși „problemele” ? Doar cu iubire și respect, răbdare, înțelepciune, rugăciune și credință. Acolo unde iubire e, vine și Dumnezeu cu iubirea LUI.

Relațiile se destramă din mai multe motive : fie că nu mai există aceeași pasiune ca la început, fie că ambii parteneri au conștientizat că nu-și sunt așa cum și-au imaginat, fie că s-au îndepărtat unul de celălalt ( din diverse motive) , fie că refuză să comunice.

De fapt, pentru ca o relație să reziste în timp, trebuie să pui, cărămidă cu cărămidă peste temelia ei, zi de zi. Trebuie să pui iubire, încredere și înțelepciune, pentru ca „acasă” să fie cât mai… „acasă”, iar la „munca” asta, trebuie să participe ambii parteneri. Dacă e unilateral, e deja un fiasco.

Atunci când îți dorești o relație serioasă (care nu se bazează doar pe instinct de moment, și pe „fluturi în stomac”), partenerii discută despre viitor, își respectă părerile, tabieturile și libertățile, se respectă reciproc.

Când nu mai trebuie să rămâi într-o relație ?

Nu accepta niciodată și sub nici o formă să mai stai într-o relație în care sunt la ordinea zilei: violența fizică și sau verbală, viciile și dependențele, singurătatea în doi, infidelitatea.

Dacă accepți să continui într-o relație toxică, nu-ți pot spune decât : e alegerea ta și nu te mai văicări. Ori îți vezi de viața ta, ori continuă să „reziști” acolo unde nu te simți la tine „acasă”.

p.s. Luptă pentru relația ta, dacă iubești cu adevăat, până epuizezi toate metodele, pentru a readuce fericirea, împăcarea și linișta, în tine și-n partenerul tău, (dacă partenerul nu are unele dintre viciile enumerate mai sus !

După ce le-ai epuizat pe toate, pune PUNCT. La ce bun să trăiești în minciună și compromisuri ?

fragment din cartea „ Gânduri pribege” - Silvia Urlih
30.05.2019