Încrederea: prostie, credulitate, naivitate sau normalitate ? - Silvia Urlih

Ce crezi despre încredere, despre încrederea în oameni, despre încrederea în partenerul de viață? Este prostie, credulitate, naivitate, sau normalitate  

Eu sunt o persoană deschisă și extrovertită, iar o persoană deschisă, este capabilă să aibă încredere în oameni. O persoană care nu știe să mintă, are impresia că toată lumea este ca ea.

Ce zici ? Trebuie, sau nu trebuie, să ai încredere în oameni ? Crezi că toți te vor dezamăgi, că în lumea asta mare nu pot fi și oameni asemeni ție, sinceri și de încredere ?

Eu cred că atragem lângă noi oameni asemeni nouă, adică sinceri… ( dacă tot spunem despre noi că suntem sinceri). Poate că sunt o naivă incurabilă, sau o credulă ? Mai cred că, în anumite cazuri, atragem și oameni care ne sunt la polul opus ( mincinoși ). Îi atragem și pe aceia, dar o facem doar pentru a putea să deosebim dulcele de amar, minciuna de adevăr. Viața are mai multe fațete, iar noi trebuie să le cunoaștem și înțelege pe toate. Uneori, e nevoie să mai și suferim din dezamăgiri. Cum altfel să mai învățăm din ceea ce viuața ne oferă ?

Acum mă voi referi strict la o posibilă relație de iubire. Dacă trăiești cu sentimentul că următorul partener te va dezamagi, dacă trăiești cu această frică, atunci chiar poate întâmpla. De ce ? Pentru că tu deja la asta te aștepți, pentru că deja ți-ai scris un scenariu. Pentru că este una dintre fricile tale. Atragem ceea ce gândim, atragem ceva de care ne este frică și de care încă nu ne-am vindecat.

Din nefericire, fricile le acumulăm de-a lungul vieții, devin în timp fobii, dar, tot în timp trebuie să ne și vindecăm de ele.

Ai fobie de ascensor, pentru că ți-e frică de spații mici. Ai fobie de apă, pentru că, în copilărie era să te îneci. Ai fobie de injecții, pentru că la un moment dat, ai făcut un hematom în urma unei injecții… etc. Tot la fel, poți avea temeri, fobii, vis-a-vis de oamenii care te-ar putea minți, tocmai pentru că, cândva, ai mai fost mințit.

Dar, hai să nu lăsăm fobiile și fricile să ne domine, hai să le dăm o șansă și altor oameni să ne câștige încrederea și care ne pot fi asemeni nouă.

Știi, uneori ni se pare că viața ne merge doar în sensul în care nu ne dorim. În disperarea noastră, nu facem altceva decât să atragem spre noi disperare și  neîmplinire. Trebuie să conștientizăm că haosul care la un moment dat ne înconjoară, este de fapt renașterea noastră, acea renașterecare care ne ajută să ajungem la obiectivele și dorințele visate.

Important este să nu-ți mai fie frică. Să nu-ți mai fie frică de schimbări. Important este să nu-ți mai fie frică și să crezi că totul va fi așa cum trebuie să fie, așa cum îți dorești tu să-ți fie.

Cu ceva timp în urmă, ai trăit trădări ale prietenilor, nedreptatea șefului, trădarea partenerului.

Ai fost mințit și trădat, iar asta te-a determinat să devii sceptic și să nu mai ai încredere în nimeni.

Poate că, în durerea ta, ai fost la psiholog, poate că ți-ai făcut planuri de răzbunare, dar… tu, omule drag, tu nu ești capabil de răzbunare, pentru că ți-e frică de Dumnezeu.

Fie-ți milă de tine, omule, și nu renunța la a avea încredere în oameni, pentru că nici nu știi ce poți pierde. De ce spun asta ? Pentru că Dumnezeu te iubește și va avea grijă să-ți trimită în viață oameni asemeni ție.

Eliberează-te de frici, evadări în singurătate și răzbunări. Cea mai bună răzbunare este aceea de a le oferi celor ce te-au determinat să ajungi la sentimental de frică și neîncredere, este acela de a le demonstra că le ești superior și că ai ajuns să-ți împlinești viața.

Ai încredere în oamenii care-ți dovedesc că poți avea încredere în ei ! Nu-ți pierde speranța, pentru că ea, speranța, moare o dată cu tine.

p.s. Încrederea în cineva, o dată pierdută, nu mai poate fi recuperată ușor…. poate chiar niciodată. Viermele neîncrederii roade.

fragment din cartea „Gânduri pribege” - Silvia Urlih 
29.05.2019